Ucenică a toamnei

Știu c-o să-mi fie dor cumplit de tine,
c-o să-mi lipsească valul tău zănatic
și țărmul sidefiu și singuratic,
că nu va fi prea liniște în mine

dar trebuie o vreme să te pierd
din ochi, să mi-i îndrept spre alte zări
căci vine toamna iarăși pe cărări
și nu am timp pe nimeni să dezmierd…

Pe nori ca să îi mâne eu i-adun.
Rugina eu o strâng ca s-o picteze,
pe fiecare frunză s-o așeze
și în panere, brumă tot eu pun.

Scurtez din ziuă cot la cot cu ea
și stâmpăr urma verii cu răcori
când țipă a desprindere cocori
știind că-i pe aproape vremea rea…

Așteaptă-mă să-mi fac ucenicia,
să-nvăț să fiu și toamnă câteodată,
să-nvăț să fiu și ramură uscată…
O să-mi reiau cândva zburdălnicia…

Aura Popa,29.08.2017
Srsa foto: Internet

Lasă un răspuns