În colțul meu de lume

Să vină toamna… Eu abia aștept
înspre pădure pașii să-mi îndrept
când frunza-ngălbenită dă să cadă
și-ncepe a foșnirii cruciadă,
să stau lâng-un izvor ce gângurește
în iarba ce sub brumă se topește
sau în grădină să m-așez sub nuc
ca să privesc cum stoluri mari se duc
spre sudul cel cuminte, mult visat,
cum din aripe bat și bat și bat
înnegurând într-o clipită zarea
și răscolesc cu umbre depărtarea…
Să vină toamna cu-ale ei fuioare
de ploi netoarse, cu a ei rumoare,
cu veștedul, cu griul, cu rugina,
să micșoreze ziua și lumina,
să umple iarăși rafturi de cămări
și cerul năzuinței de chemări…
Mi-e dragă-așa cum e și ea o știe.
O-ntâmpin cu nespusă bucurie.
Îi cânt și despre toate-i povestesc
când pe cărări brumate o-nsoțesc
și-mi spune și ea dorurile ei
când la vâltori de cețuri o închei…

Aura Popa,31.08.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns