De-acolo

Eu cred că știi, măicuță, cât de dor
îmi e de tine… Știi cât îmi lipsești…
Știi că nu pot să trec așa ușor
peste cumplitul fapt că nu mai ești,

că vin degeaba alergând spre casă,
că sun degeaba glasul să-ți aud,
că-n odăiță stă perdeaua trasă
când trec grăbite stoluri înspre sud…

Cad frunzele și-n cer? Aș vrea să cadă…
Aș vrea și-acolo iarba să-nverzească…
Aș vrea și-acolo ochii tăi să vadă
zăpada cum se-așterne, din fereastră

pentru c-aici pe toate le-ai iubit,
pe toate le-ai privit cu duioșie,
cu toate despre toate ai vorbit
și te-ai rugat ca bine să le fie…

Eu cred că știi cât mi-e de dor, măicuță…
Îți simt mâna pe creștet uneori
și-ncă te “văd” venind pe potecuță
înger al meu adesea printre flori…

Aura Popa, 09.04.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns