Vreodată

Nu te-am rugat să scrii citeț pe valuri
pași de nechibzuiri ca să găsești
o neștiută insulă-ntre maluri…
Nu ți-am cerut pe mări să rătăcești

zile la rând ca să-mi aduci comori
pierdute în adâncuri și uitate…
Nu am pretins și n-am poftit la flori
ce cresc doar în ținuturi depărtate…

Te-am vrut pe tine și-amintiri cu noi
pentru târziu-n care vom rămâne
înzăpeziți în umbre amândoi…
Când vor începe jariști să ne-ngâne

s-avem ce depăna, ce răsfoi,
ce pune cu uimirea față-n față,
să le putem pe doruri ostoi
cu ceea ce-am trăit în doi o viață…

Aura Popa, 07.09.2017
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns