Ca o iederă

Mâna ta se-ntinde veșnic după-a mea
neputând departe prea mult ca să stea.
Vine-nfrigurată și se cuibărește
ca un prunc căldura mamei când găsește-n

cuibul palmei mele… Mângâie tăcută
fiecare deget, fiecare cută,
fiecare munte, neteda-i câmpie
pe de rost vrând parcă toate să le știe…

Mâna mea nu poate nici ea sta departe
de a ta,iubite… Ni se par deșarte
clipele în care nu-mpărțim uimirea
că ne este dată,c-am găsit iubirea

cea la care-ntruna am visat, prea mare
să încapă-n ale lumii-ntregi hotare…

Aura Popa, 13.09.2017
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns