Fiindcă și ea se învață

Am învățat să tac, într-un sfârșit,
să urmăresc cu ochii răsăritul
rupând fâșii de beznă… Covârșit
de cum aprinde soarele chibritul

și își dă foc în fiecare zi
să nu mai pun uimirile-n oglindă,
să nu mai îmi doresc a mă trezi
în mâini cu pâinea lunii aburindă,

să iau doar ce mi-e dat, să dau ce am
fără rezerve, fără-mpotriviri,
să-mi scutur de rugină ram cu ram
când toamna iama dă prin trandafiri…

Am învățat într-un târziu să tac
și să îmi văd de țipetele mele
închise-n al muțeniei iatac
și nu-ți mai tulbur apele cu stele…

Aura Popa, 20.09.2017
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns