De voie, de nevoie

Azi iar vorbesc tăcerile-ntre ele…
Ce-și spun din nou? Ce nu ne spunem noi…
Despre acele rânduri gri de ploi
ce se tot scriu în nopți fără de stele

și lasă urme de amărăciuni
pe geamurile sufletelor noastre,
despre acele năluciri albastre
ce-și iau însuflețirea din tăciuni

și cântă a-ntomnare iminentă
pentru că-a vară nu mai cuvântăm,
pentru că-ntruna cerul ni-l spălăm
de-azurul cel cu liniștea ardentă.

Azi iar vorbesc tăcerile și iar
fluturii mei a desfrunziri tresar,
a cumpănă rămasă în eter
cu setea închistării la rever,

cu umbra legănându-se a dor
cumplit de tine și de-al nostru zbor…

Aura Popa,21.09..2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns