Ei, și?

Și dacă doare, ce? Las’ să mă doară
dacă de cuget nu am ascultat
când îmi spunea să nu mai merg pe sfoară
cu ochii-nchiși, că nu sunt acrobat.

Era firesc să cad… Am dus ulciorul
la apă-o vreme fără-o izbitură,
fără să ia contact direct cu golul
dar uite-l c-a scăpat și din strânsură.

Ciobit cum e va merge înainte,
de orice zguduială speriat,
la orice clătinare luând aminte,
la nasturii speranței descheiat…

Las’ să mă doară… Poate mai călit
va fi ăst suflet nins și viscolit…

Aura Popa,24.09.2017
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns