Știi?

Și de pe zidul chinezesc am vrut
ca să se vadă cât îmi e de dor
de tine și la treabă am trecut
scriind chiar și pe-al frunzelor covor,

pe-asfaltul ud, pe lutul netezit
de pași grăbiți și ploi nerăbdătoare
să hohotească-a viață-n asfințit,
pe orișice hârtie foșnitoare

de țărm, pe foi de ape sau de vânt,
pe filele zăpezilor căzute
în valuri înghețate pe pământ,
pe pajiștile stelelor tăcute.

Mi-e dor… Atât de dor că nu mai știu
cum să îmi șterg din gând acest pustiu,
cum să îmi umplu timpul când nu ești
cu mine, acest jind să-l domolești…

Aura Popa, 26.09.2017

 

Lasă un răspuns