Ține minte!

Orice adiere e o mângâiere;
orice fir de floare e o sărutare;
orice norișor e un pui de dor
care după tine se-nneacă-n suspine.

Când le vezi pe stele,-s lacrimile mele;
când l-auzi pe vânt, nu-i el, eu îți cânt;
când te-adorme ploaia și întoarce foaia
liniștii în gânduri, eu sunt printre rânduri.

Nicăieri nu ești singur când pășești.
Umbră-a ta-s, tăcută,de-alții nevăzută.
Te-nsoțesc și-n vis fiindcă ți-am promis
timpul tot rămas în al vieții ceas,

zâmbetele toate, zboruri răsturnate
în oglinzi de-uimiri, valuri de-mpliniri…

Aura Popa, 01.10.2017
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. Aripi de albatros spune:

    A republicat asta pe Cronopedia și a comentat:
    Frumoasă poezie?! … Mulțumesc! Zi frumoasă Aura!

    1. aurapopablog spune:

      Multumesc si eu, Albatrosule drag! Un octombrie bogat in bucurie sa ai! <3

Lasă un răspuns