La întâlnirea sufletelor

Ea n-a venit… Și banca s-a-ntristat
zărindu-mă atât de abătut,
atât de răvășit și de-nnorat,
atât de împietrit și de tăcut.

Nici trandafirul nu mai strălucește
cum strălucea… E tot mai veștejit.
Văzând cu ochii parcă se-ofilește
știind că-i doar un lujer irosit,

că nu va mai aduce nimănui
stropul de bucurie mult visat…
Are și el în inimă un cui…
Și lui corabia i s-a-nnecat…

Ea n-a venit și nici n-o să mai vină…
Cât timp aruncă toamna cu rugină
pe alt tărâm va rătăci cântând
a dor cumplit de vara lor din gând…

Aura Popa,16.10.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns