Eu, ție

Nu ți-am cerut nici cerul, nici pământul…
Nu te-am trimis vreo stea să îmi aduci
ca să mi-o prind agrafă-n păr cu vântul,
nici flori de colț, nici pui din cuib de cuci,

să-mpăturești vreo mare sau vreun munte,
să mergi pe sfoara ploii din prier
sau pe-a ninsorii albă,-ngustă punte
ce leagă-n mai livezile de cer…

N-am vrut să-mi pui vreo lume la picioare…
Te-am vrut pe tine,-aproape și etern
așa cum ești, lumină uimitoare
departe de-al tăcerilor infern…

Aura Popa, 18.10.2017
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. așa cum ești, lumină uimitoare
    departe de-al tăcerilor infern…

    Uneori tacerea devine un infern.

    1. aurapopablog spune:

      🙂 Departe ramana infernul alb al tacerii! E loc pentru culori si fosnet! Multumesc, Albert!

Lasă un răspuns