Undeva, cândva, cineva

Undeva, cândva, cineva
a lăsat în mine ceva.
Ce-a lăsat? Un pârdalnic de dor
ce îmi face din suflet cuptor

și mă seacă… M-aprinde, mă stinge,
mă golește de nori sau mă-mpinge
în genuni, mă-nveșmântă-n cascade
și din orice uimire mă scade.

Nu mai știu când mi-e soare sau lună
fiindcă-n mine e veșnic furtună.
Cerul meu nu-și mai știe seninul
și își bea zi și noapte pelinul.

Cineva, cândva, undeva
a lăsat în mine ceva…
Un pârdalnic de dor a uitat
ce mă seacă de-atunci ne-ncetat…

Aura Popa,21.10.2017
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns