Cu tușul uimirii

Au rămas nescrise filele-n jurnalul
întâmplării noastre… Am abandonat
mersul pe zăpadă căutând vernalul
când un pui de vifor ne-a îndepărtat.

L-am lăsat să intre între noi, să pună
și mai multă iarnă… Șuerul din glas
l-am luat drept cântec sub un ciob de lună
ce stătea cu norii clipei la taifas.

Îmi e ger și mie, îți e ger și ție…
Nu-l găsim pe soare nicăieri în noi
și foșnim întruna-a dorului hârtie
vrând să dăm cu-o vară viața înapoi…

Aura Popa,23.10.2017
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns