Cândva

M-ai ajutat să prind cu-o sfoară luna,
s-o duc ca pe un zmeu, pe-oriunde-am vrut,
să luminez cu ciobul ei laguna
albastră unde totul a-nceput

să semene intens cu o poveste
nemuritoare, să escaladez
ca pe un pui de stâncă niște creste
de nori ca pe-a lor iarbă să dansez.

Am râs cu tine și am plâns cu tine
și-n vânt, și-n ploi, și-n geruri și-n ninsori
și o s-o fac mereu pentru că-n mine
nu-s fără al tău zâmbet sărbători…

Aura Popa, 29.10.2017
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. „”M-ai ajutat sa prind cu sfoara luna””
    Minunat tablou.

  2. aurapopablog spune:

    🙂 Imaginatia! Multumesc, Albert! Ma bucura fiecare popas al tau!

Lasă un răspuns