În miez de noapte

Pe stradă eu și ploaia asta, rece…
Nicio lumină-aprinsă nicăieri,
niciun refren adus de adieri
pe lângă noi, tăcutele nu trece.

Doar pașii ei mărunți se-aud și-ai mei
strivind apatici resturi de țigară,
urcând treaptă cu treaptă câte-o scară
și coborând-o fără vreun temei.

Ne povestim în gând și eu și ea
pe îndelete ceea ce ne doare,
ceea ce ne dorim cu disperare
și ceea ce ne face clipa grea…

Pe strada-n beznă noi, insomniace
de-atâtea gânduri ce nu ne dau pace…

Aura Popa,08.11.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns