Nemaivăzând cu inima

M-am înnorat ca zarea, dintr-o dată
și-am început tornade să arunc
spre lumea ta, de toate vinovată
în ochii mei, exact ca și un prunc

ce de-un refuz orgoliul și-a izbit
întâia oară… Tot am devastat…
Am fulgerat cu-obidă și-am trăznit
minute-n șir și-a furie-am tunat…

Nu-s de-nțeles… Nici de iertat nu sunt
pentru această jalnică ieșire…
Pentru că te-am rănit atât de crunt
nu îmi iert eu această răbufnire…

Aura Popa,11.11.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns