Ca orișicine

Nici eu nu sunt perfectă și nici el
dar multe lucruri le vedem la fel.
Iubim aceleași ploi, aceleași zări,
visăm aceleași leagăne de mări
că ne adorm pe brațe de povești,
aceiași munți din ochiuri de ferești…
Ne punem straie asemănătoare
fără să ne vorbim, din întâmplare
sau pur și simplu pentru că gândim
la unison cumva de când ne știm.
Copaci și eu și el îmbrățișăm
și-ades pe sfori de nori ne cățărăm
să prindem în agrafe părul lunii
și să vedem de sus cum frâng lăstunii
câte un nod de liniște, cum zboară
săgeți din arcul viselor spre seară…
Nici eu perfectă nu-s și nu-i nici el
dar sufletele noastre sunt la fel.
Iubim aceleași zări, aceleași ploi
și-avem aceleași visuri amândoi…

Aura Popa, 15.11.2017
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. Sper, ca desi a trecut un an, lucrurile sa fi ramas la fel ….

    1. aurapopablog spune:

      🙂 In poezie, ca si in proza, nimic nu se schimba fara acordul si bunavointa autorului! Multumesc pentru gandul daruit, Albert! Zi inspirata!

Lasă un răspuns