Ca nicio alta

Tăcerea asta seamănă a moarte
și poate de aceea nu găsesc
nici eu cuvinte… Mi se par deșarte…
Deșarte ca tot iureșul lumesc.

La ce ajută clocotul din sânge?
De ne-nțeles rămâne ne-nțelesul…
Cămașa îndoielii mă va strânge
pân’ la sfârșit fiindcă-am ales eresul.

Tăcerea asta are-un iz de beznă
eternă și-i atât de-apăsătoare…
Ne era greu și fără stânci de gleznă
să-naintăm prin valul de ninsoare

dar ni le-am pus, eu ție și tu mie
fără să ne gândim la ce-o să fie…

Aura Popa, 16.11.2017
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns