„Angorjați” de griji

Oamenii obosesc… Adeseori
simt mult mai grea povara de pe umăr,
trec mult mai poticnit peste vâltori
și nu mai văd în vârstă doar un număr

ce în oglinda sufletului n-are
corespondent… Ajung să își dorească
într-un alt cub de viață-o restartare
unde să poată-n voie să zidească

tot ce visează fără ca să fie
zoriți de moarte,-ncetiniți de boli,
puși mai mereu hotare să descrie
pe ale îndârjirii albe coli…

Inima obosește să tot bată
același tact… Cadența-i se-ntețește
când o tot pui Sahare să străbată
și-ajunge să se poarte nebunește…

Aura Popa, 01.02.2018
Sursa foto: Internet

 

2 Comments Add yours

  1. Dar inima nu bate niciodata acelasi ritm. Ea ascultă muzica din jurul ei și vibrează o dată cu notele.

  2. aurapopablog spune:

    🙂 Asculta si chiar canta si ea cand nu e prinsa in menghina ischemiei! Multumesc, Albert! E minunat tot ce scrii! Inima mea „aude” muzica gandrilor tale si se bucura de ea!

Lasă un răspuns