Caii albi, caii negri

Și-au întors pe țărmul inimii galopul…
Din marea de liniști n-a rămas nici stropul.
Toată-nvolburată-i de-al lor tropotit,
toată răscolită-i de-al lor fornăit.

De-ar avea zăbale, frâie, șei sau chingi
ai putea cu biciul vorbei să-i atingi
când și când, gonitul să-l mai domolești,
cu jar de iluzii-o clipă să-i hrănești

dar nu au… În coapse, pinteni n-au văzut…
Coamele, căpestre nu au cunoscut…
S-au întors și-aleargă-n voie… Ne-mblânziți
veșnic vor rămâne, nedomesticiți

fiindcă nu-i vreo lege de care să știe
și nu-i poate ține nimeni în robie…

Aura Popa, 03.02.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns