Ca prin vis

Te-am auzit atunci cum mă strigai
când m-ai pierdut în iureșul furtunii
și te-am văzut plin flăcări cum săreai
să scoți nevătămată piatra lunii

ce ne-a fost totdeauna talisman
și ne-a ferit de răzlețiri fatale
până acum dar totu-a fost în van…
E scrum deja și noi pe câte-o cale

îngustă care nu știm unde duce
dar sigur n-are semne spre-napoi,
cu sufletele goale și năuce
de câtă larmă e în amândoi…

Te-am auzit strigându-mă și-am vrut
să îți răspund dar fumul mă-neca
și n-am putut iubire, n-am putut
să-ngaim măcar “aici sunt… nu pleca”…

Aura Popa, 17.02.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns