Iubire

Cât de firesc în gânduri îmi apari…
Cât de firesc din mare îmi răsari
și-n brațele de iarbă îmi alergi…
Cât de firesc pe sfori de cântec mergi

c-un fir de vânt când ești la ochi legată
și-n straie de miraj înveșmântată…
Privesc și nu mă satur de privit…
Zâmbesc prostește cum n-am mai zâmbit

văzându-te-n lumină cuib și zbor
și tril pentru-a mea pasăre de dor,
simțindu-te în mine nesfârșită
uimire, de-nălțări desăvârșită…

Aura Popa, 21.03.2018
Sursa foto: Internet

 

2 Comments Add yours

  1. câtă fericire în zâmbetul ei

  2. aurapopablog spune:

    Dragostea luminează, Albert! Cred ca ai văzut și tu scanteierea asta în zâmbetul Ghemuletului tău! 🙂

Lasă un răspuns