Acum

E iar o mare albă între noi
şi o urgie care stă să doară
întreg cuprinsul scris de amândoi
cu slove mici, reliefate-n ceară.

Spui că mă strigi şi-n gând, necontenit
de la fereastra visurilor tale
de când întâia oară ţi-am zâmbit
şi umbra mea ţi-a răsărit în cale

dar nu te-aud şi nu te văd trecând
hotarele de crivăţ vreodată,
luptându-te cu gerul şi-ncercând
să-l rupi din calendar pe „niciodată”.

Iubirea n-o rezumi doar la atât,
la vorbe mii rostogolite-n miere.
Iubirea se rosteşte hotărât
prin fapte noi şi-n vijelii nu piere…

Aura Popa, 25.03.2018
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns