Ție, iubire

Îți datorez lumina dintr-o sferă
de liniște de vis, fără egal,
plutirea într-o altă emisferă,
departe de al zbuciumului val,

zâmbetul larg, seninul din privire,
trandafiriul din obrajii fini,
fâșiile de zbor din amintire,
c-am prins în lut de cântec rădăcini

și-am fredonat refrenul înălțării
până la soare și mai sus de el,
că am trecut de vămile mirării
pe mână cu acel vrăjit inel…

Își datorez minune, reveria
fără de care ar fi fost mai greu
să văd în orice clipă bucuria
de-a fi torent de liniște și eu…

Aura Popa, 25.03.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns