Până la tine

Până la tine nici nu am știut
cât pot iubi, cum e să porți în gând
pe cineva ce parcă s-a născut
din carnea ta, oriunde și oricând…

N-am mai simțit așa nicio absență
a liniștii când zgomot ne-am mai fost,
niciun accent de zbor, nicio cadență…
Cu tine-alături au mereu alt rost

și stelele, și umbrele, și norii,
și frunzele căzute în cărare
când mâna toamnei le tot stinge sorii
și le așează freamătu-n uitare…

Până la tine n-am avut habar
ce e tandrețea, ce e fericirea
de a te ști și țărm, și val, și far,
de-a fi una și-aceiași cu iubirea…

Aura Popa, 02.04.2018
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns