Multă vreme

Ți-am privit de departe
și deșertul, și marea,
și pământul ce-mparte
spori de cântec cu zarea,
și câmpia, și munții,
și genunile toate
de sub cutele frunții,
de trăire săpate…
Ți-am privit nebunia
cățărată pe schele
de cireși, fantezia
fluturând pân’ la stele
aripi albe,-nsetate
doar de-nalt și-azuriu
și „văzând” peste poate
mi-am dorit să te știu
și de-aproape, iubire,
să te-nvăț pe de rost
și-n a ta prelungire
să-mi găsesc adăpost…
De departe, de-aproape
tot minune îmi pari…
Viața-abia de mă-ncape
când în cale mi-apari…

Aura Popa, 15.04.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns