Și-acum

on

De ce ca pe o rană-ți simt tăcerea?
Speram să nu mă dori așaaa de tare,
să nu îți simt în toate adierea,
să nu mă ia cu frig și cu-ntristare

de câte ori văd păsări prin fereastră
planând spre cuiburi calde, împreună,
de câte ori privesc spre bolta noastră
fără luceferi azi și făr’ de lună…

Speram să nu-mi lipsești atââât de mult,
să nu mă-ntorc tot timpul înapoi
acel izvor de râset să-l ascult,
să nu tânjesc atâtaaa după „noi”…

Aura Popa, 15.05.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns