Cândva

on

Am să uit că exiști undeva, că mi-ai fost
uluire-ntr-o vreme, lumea-ntreagă și rost,
c-am aprins pentru tine păpădii de surâs,
c-am luat împreună orice umbră în râs.

Am să uit cum scriam, cum scriai pe-orice zid
despre valul de vise, despre lutul arid
unde n-ar trebui vreo sămânță-aruncată
știind că ploaia nu calcă pe acolo vreodată.

Am să uit cum veneai și veneam alergând,
că m-aveai și te-aveam doar pe tine în gând,
că abia așteptam dimineața să vină
să putem lua la pas altă zare senină,

să putem lua de sfori și-nălța curcubeie,
să “vânăm” printre gratii de cicori nori și zmeie…
Am să uit că exiști într-un loc, undeva,
că mi-ai fost și că-mi ești uluire… Cândva…

Aura Popa, 25.05.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns