Oare

Nefăcute,-așaaa, ca mine
cine să mai fi făcut?
Pot să-ți povestesc, vezi bine,
zile-n șir că i-am ținut
pe-ai mei, toți, mereu în gardă…
-„Unde-i” ? Veșnic se-ntrebau…
– Ce mai „pradă” cu-a lui hoardă?
Căci din ochi de mă scăpau
nu mă mai vedeau pe-acasă
până când nu se-nnopta…
Nu veneam nici pentru masă…
Joaca mă acapara…
(Joaca cea cu boroboațe,
evident, cu puști porniți
s-aibă cicatrici pe brațe,
față și genunchi juliți)…
Luam la rând, cireși, gutui,
garduri, stâlpi și m-aburcam…
Oriunde puteam să sui
mă suiam, nu mă-ncurcam
până-n vârf cu-ai mei fârtați,
tot la fel de curajoși
și de neastâmpărați,
de agili și de vânjoși…
Eram mai ceva ca iezii
năzdrăvani… Când sus, când jos…
Mai ceva ca titirezii…
Unul ca-altul mai „drăcos”…
Nefăcutele sunt muuulte…
Am în tolbă pe ales
pentru cine vrea s-asculte…
Cu toate-am avut “succes”
la cucuie și… papară,
că mi-o luaaam seară de seară…

Aura Popa,15.06.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns