Mai tot timpul

Îmi țin gândul ocupat
ca să nu mai răscolească
tot ce-n urmă ai lăsat…
Îi dau veșnic să citească

câte-un rând dintr-un răvaș
scris de ploaie cu rugină
sau de-un pas mai nărăvaș
de murg de furtună-n tină…

Îl pun să-ngrijească flori,
cuiburi,pajiști, păsărele,
să dea la o parte nori
să le numere pe stele,

să picteze în nisip
fin, de râu, în lut și-n sare
sau pe-al vreunei umbre chip
străveziu raze de soare…

Ocupat tot timpu-l țin
ca să uite ce puțin
mi-ai fost aripă și zbor
și de noi cât mi-e de dor…

Aura Popa, 18.06.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns