Tablou cu prigorii

on

Foșnește lanu-a viață zumzăită
și-a lut uimit de-atâta risipire
de sori tăcuți pe fila-i cea smolită
ce nu aduc pârjol cu-a lor privire,

dogori atât de greu de suportat
de epiderma lumii-i, marmorată
ci doar lumina unui val pictat
de mâna verii, veșnic inspirată,

val ce de țărmul umbrei se izbește
și își fărâmă trupul cel mai des…
De pârg suflarea-ntreaga povestește
oricui urechea-și pleacă, pe-nțeles

și de nomade triluri de prigorii
cu fâlfâitu-n aripi fără saț
ce-abia așteaptă soldul vânătorii
și prada prinsă în al clipei laț…

Foșnește lanul… Îl ascult cum cântă
și știu că tot ca omul se frământă…

Aura Popa, 04.07.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns