Pentru că fără nădejde nu se poate

M-am încăpățânat mereu să cred
în Tine,-n mâine,-n oameni, în mai bine…
Nu m-a interesat ca să posed
ci doar să fiu și-am scris pe foi veline

cu roșul stăruinței totdeauna
când mi-am dorit un munte să-l ajung
și de speranță m-am legat întruna
cu-a mea lumină ziduri să străpung.

Nu știu fără de ea pe nici un pod,
pe nici un drum de clipă să pășesc.
Mă scoate cu-al ei braț din orice glod
și nu-mi dă voie să mă prăbușesc.

Mă încăpățânez să cred în Tine,
în mâine,-n oameni-oameni și-n mai bine …

Aura Popa, 14.07.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns