Pe Nero

Pe Nero

Tati l – a adus acasă…
Un om rău l – abandonase…
Nu știa ce e o masă
cu de toate… I – am dat oase,
și cărniță, și lăptic,
chiar și din a mea ciorbică…
Nu s – a atins de nimic
prima zi, că-i era frică
de noi toți… Cum ne privea
cu -ochișorii-i rugători…
Parcă – afară ne cerea
să nu-l dăm nicicând… În zori
l – am văzut cum s – a târât
pe lăbuțe pân’ la bol
foarte, foarte hotărât
de foame, să-l lase gol
și-napoi întins la gheata
‘naltă-a tatei a fugit…
Multă vreme n – a fost gata
cu mine de hârjonit
dar acum ziua-i prea scurtă
pentru joaca noastră-n doi…
Exersăm mersul pe burtă,
pitulatul prin trifoi,
alergatul și săritul
peste lucruri fel de fel
însă eu sunt fericitul… 🙂
E grozav să – ai un cățel
cum e Nero, -ascultător,
jucăuș și iubitor…

Aura Popa, 25.07.2018
Sursa foto : Internet

Lasă un răspuns