Când eram țânc

 

Ulițele-a joc vuiau…
Peste tot, ziua întreagă
după minge alergau
puști și mari și mici, să tragă
gol în poarta dintre doi
stâlpi din gardul de uluci
sau marcată -ntre pietroi
de copiii zăbăuci…
Apărarea mi – era mie
dată-n grijă… Se știa
că de a mea „vijelie ”
nici în zbor nu se trecea
si ieșeam învingători
mai de fiecare dată
fiindcă erau luptători
dârji ca mine toți din ceată…

Aura Popa, 26.07.2018
Sursa foto : Internet

Lasă un răspuns