Cum?

Cum să nu te minunezi
de un țânc, de ce-are-n minte
când cu ochii tăi îi vezi
“operele”?-s zăcăminte
uriașe de idei
cu miez de năstrușnicie
în orișicare bordei
unde ești, copilărie-
leagăn pentru joc și vise
mari cu aripi de-ndrăzneală,
tărâmul cu porți deschise
spre-o magie colosală
ce face din născociri
realități de-atins cu mâna
și din fapte plăsmuiri
schimbând planurile-ntruna…
Cum să nu te uluiască
lumea lui, să nu-ți dorești
scânteierea-i ștrengărească
în ochi zilnic s-o privești?

Aura Popa, 06.08.2018
Sursa foto: Internet

2 Comments Add yours

  1. Nici nu-ţi plac copiii :)))))

    1. aurapopablog spune:

      Deloc! 🙂 De-aia m-am facut educatoare! ‘Neata, om bun!

Lasă un răspuns