În zori

Soarele-și întinde puntea
de lumină peste mare…
Un pescar, își șterge fruntea
de broboane și de sare
în a lui albastră barcă
ce se leagănă pe valuri…
Vântul cântă și-azi de parcă
n-are moarte între maluri,
n-are frig și n-are ceață…
Pescărușii suie, cad,
se desprind și se agață
de al bolții umed vad
să zărească de aproape
licărul din ochii lumii
cum țâșnește de sub pleoape…
Eu? Pe-astă fâșie-a humii
cu nisip fin smălțuită
și cu scoici… Tac și privesc
în extaz încremenită
câte gânduri se trezesc,
câte râsete prind viață,
câte cuiburi se animă
și-n lumină se răsfață,
câtă umbră se perimă…

Aura Popa, 27.08.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns