Eu construiesc parabola…

din beţe de chibrit şi metafore albe

tu zâmbeşti ademenitor
în trecere prin cvartalul plăsmuirii
îţi sorbi nectarul de vise
şi mă priveşti încercând

travaliul îmi miroase a fosfor
a lumină rece
şi-a dragoste oarbă

beţia ta incită greierii la serenade nebune

printre nuanţe de verde răvăşite-n poeme
împrăştii seminţe de râs
şi flori roşii de câmp

să mă-ntreb până când?

Aura Popa, septembrie 2012

Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns