După un an

Toamnă, iarăși m-ai găsit
cu-ochii-n zare… Ce te miri?
Nu mă satur de privit
dârele de zbor, subțiri
de pe bolta încă-albastră,
încă fără plumb, senină…
Stând în rama de fereastră
nu mă satur de lumină…
Mă întrebi ce-am mai făcut?
Am trăit! M-am bucurat
de-orice freamăt ce-a trecut
peste mine,-am suspinat,
am zâmbit și-am prins de sfoară
curcubeele de stări
câte-au fost, din zori în seară
pe-ale inimii cărări…
Am trăit! Nimic mai mult!
Tot ce clipa mi-a adus,
larmă, frenezii, tumult,
toate-ntre coperți le-am pus…

Aura Popa, 28.09.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns