Spre sud

Fug cârduri de gâște în v-uri ciudate
de griul ce umple ungherele toate…
Le-aud și le văd cum întunecă zarea,
cum taie cu-aripile lor depărtarea

fâșii,fâșiuțe, cum se șterg și dispar,
cum pun și-alte stoluri pe-al spaimelor jar
că iarna va prinde curaj să-ntețească
și frigul, și foamea, și c-o să-și pornească

morișca ninsorii, ‘nainte s-apuce
să treacă cu toate de-a morții răscruce…
Fug cârduri în linii bizar șerpuite
de griul ce umple fântâni părăsite,

ponoare și câmpuri, lăsând cuiburi goale
în urmă și urme pe-a liniștii cale,
bătută-ndelung, îndelung mărunțită
pe vremea când viața curgea ne-ngrădită-n

clepsidre albastre de cer și de lut
întruna păzite de-al dragostei scut…

Aura Popa, 04.10.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns