Presimt…

că se va strecura curând
mult prea curând
şi pe sub uşa cuvintelor
acel vânt al deşertăciunii

îşi va încolăci braţele secetei
şi nu blând
în jurul trupului meu obosit
şi va cânta

vezi cum din gând în gând
mi se răceşte pământul?

până şi visele bat în retragere

e ultima toamnă, iubitule
înnodată de stele

cu-adevărat ultima…

Aura Popa, noiembrie 2012

Lasă un răspuns