De dor

Aș fi putut muri… Că-s încă vie
e o minune… Greu prin agonie
trecut-a al meu suflet sfâșiat
dar n-a pierit, cum vezi, ci s-a-ntremat

 

pentru că mai avem de povestit,
de mers, de plâns, de râs, de împărțit
prin lumea asta mare, eu și el
și ne mai trage ața înspre-un țel…

Aș fi putut muri… De întristare
o inimă firavă mai și moare
dar nu a mea… Pe-a mea a întărit-o
gândul că niciodată n-ai citit-o-n

lumina potrivită, c-ai putea
așa cum e, și calmă-a o vedea…
Aș fi putut muri când ai plecat…
Știu pentru că aproape s-a-ntâmplat

să nu mai simt limanul sub picioare,
să nu îl mai zăresc deloc pe soare,
s-aud numai izvoarele de beznă
încolăcindu-se pe-a clipei gleznă…

Aș fi putut muri oricând de dor
dar cât mai e speranță n-am să mor…

Aura Popa, 10.11.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns