Amăgire, amăgire…

…ești o haină prea subțire
pentru-al meu suflet ce știe
cum e-a gerului chilie,
cum e-a iernii cămăruță
și-n a-nghețului căsuță…
Am fost tânăr și-am crezut
tot ce-ai spus și ai făcut,
tot ce-n vis mi-ai arătat,
tot ce-aievea-ai repetat
dar acum, nu te mai cred…
Nu-i poți fi inimii pled
călduros, nu poți să ții
straturile vieții vii
multă vreme… Foc de paie
e-a ta oarbă vâlvătaie,
scăpărare de chibrit
pe catranul unui mit…
Amăgire, amăgire
haină ești dar ești subțire
pentru-al meu suflet ce n-are
chef să tremure mai tare
decât trebuie și-ar vrea
și-n lumină să mai stea…
Lasă-mă ne-„nfofolită”
cu-a ta țoală ponosită,
cu-al tău străveziu veșmânt
și făr’ de-acoperământ…
Cumva, o să-mi fie bine…
Nu mai vrea să știu de tine…

Aura Popa, 14.11.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns