Câte ceva

Pe “mai târziu” lăsăm mereu
și tu, și el, și ei, și eu
fără să știm de va mai fi
aici, cu noi când ne-om trezi

 

că vrem să facem ce visam,
să stăm cu cei ce ni-i doream
mereu aproape și-au plecat
tocmai pentru c-am amânat

un pas, un gând, o mângâiere,
un salt din țarcul de tăcere
sau pur și simplu-au dispărut
în al neantului ținut…

Pe „mai târziu” lăsăm și vise,
și porți de zboruri nedeschise
fără să știm că-n „prea târziu”
se schimbă firu-i străveziu

într-o secundă, că și-agață-n
al morții cui nodul de viață…

Aura Popa, 16.11.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns