Femeie de fum…

Focul iată, se stinge…
Nu-i nimeni în preajmă, un vreasc să mai pună
pe bobul de jar care stă să apună…
Doar griul e-n toate alături și ninge

în rama ferestrei închise devreme
de-o mână ce frigul nu vrea să îl știe
aproape de oase, domnind în chilie
și care de vifor cumplit se mai teme…

Femeie de fum,timp mai este puțin…
Nu-l pierde cu plânsul amar, cu suspinul…
Mai ține-ți o clipă în brațe „străinul”
și plecă din lume cu sufletul plin,

ticsit de iubire… Privește-l tăcând
și pleacă-mpăcată, cu chipu-i în gând…

Aura Popa, 22.11.2018
Sursa foto: Internet

2 Comments Add yours

  1. anisoaraignescu spune:

    versuri de suflet, Aura !

    1. aurapopa spune:

      De suflet, draga mea pentru ca sufletul conteaza! Multumesc!

Lasă un răspuns