Iubirea mea

Nu e o pală
de vânt ce geamul ți-l deschide
să răvășească, nu-i rafală
ce trece praguri spre-a desfide,

nu-i un vârtej, nu-i o poveste
de spus sub pleduri, la culcare…
E-un clocot alb ce tot dă peste
margini de suflet, e-o vâlvoare

ce arde-a jind și cântă-a dor
neîntrerupt, ne-nvins, de tine…
E un de nesecat izvor
ce-n viață zâmbetul mi-l ține

ca pe al tău să-l întâlnească…
Iubirea mea nu-i un poem
cu aură copilărească
ci-i stihul inimii, suprem…

Aura Popa, 23.11.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns