Am să încerc

Am să încerc să nu te mai deschid
poartă spre-acea grădină fermecată,
să nu-mi mai trec privirile de zid…
Nu mai e locul meu… A fost odată…

A fost un loc în care am sădit
semințe fel de fel, cu-atâta drag,
un loc pe care-ntruna l-am simțit
aproape cu-al meu suflet de pribeag

ce știe drumurile pe de rost
dar nu tânjește decât ca s-ajungă-acasă-n
al brațelor duioase adăpost,
să stea puțin cu liniștea la masă…

Am să încerc să nu te dau deoparte,
să nu te mai împing din a mea cale,
de ivăru-ți de fier să stau departe,
să nu mai fac în raiul tău escale

pentru că locul meu nu, nu mai este
aici ci într-un alt loc de poveste…

Aura Popa, 25.11.2018
Sursa foto: Internet

2 Comments Add yours

  1. Lazar Petre spune:

    Îmi place poezia, că mă pune în situația, de a o mai reciti,pentru ai înțelege substratul,si ai pricepe învățătura.
    Interesant și profund.
    P.S.Ma refer la mine.

  2. aurapopa spune:

    Incifrarea ii e uneori mai la indemana poeziei decat orice altceva! 🙂 Va multumesc pentru incercarea de talmacire, domnule Lazar!

Lasă un răspuns