În zori

Ninsoarea de noiembrie, tăcută
se cerne sub ferestrele-nghețate,
se face cuib pe-o frunză necăzută
și pe mormanul celor fărâmate

 

de „zborul” către cerul lor de lut,
se face drum de basm, și pod, și val
ce-și duce albu-n voie prin ținut
nestingherit în mersu-i de vreun mal…

Crește văzând cu ochii… O privesc
ca un copil ce vede prima dată
fluturii-fulgi în preajma-i cum roiesc
și vrea să-i prindă-n palma lui îndată…

Crește căci că nu se joacă de-a cernutul,
de-a iarna, nu se vrea o trecătoare
de-o clipă ce boțește așternutul
ci-o “operă” de sine stătătoare.

Ninsoarea de noiembrie-i frumoasă
tocmai pentru că nu e o sfioasă…

Aura Popa, 30.11.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns