E uimitor

Cât de ușor sărim din munte-n munte
când nu mai sunt pe glezne stânci de dor…
Din sfori de curcubeu ne facem punte
spre-un alt liman de vis, spre-un alt decor

sperând să prindem rădăcini de rai
în cineva…, cândva…, să înflorim
cum înfloresc livezile în mai
și-ntr-un poem duios să ne rostim

o dată… , și-nc-o dată…, și-nc-o dată…
Cât de ușor uităm promisiuni
și-l punem pe mereu în niciodată
dând vina-ntruna pe deșertăciuni,

pe clipa care zboară, pe destin
și rar pe noi, c-am făcut prea puțin…

Aura Popa, 03.12.2017
Sursa foto: Internet

2 Comments Add yours

  1. Lazar Petre spune:

    „Din sfori de curcubeu,ne facem punte”
    și
    „Mereu dăm vina pe deșertăciuni ”
    Misticul intercalat cu realul dă o notă aparte,”suculentă ” poeziei.
    Fain.

    1. aurapopa spune:

      „Fain” e super incurajator pentru mine pentru ca imi da senzatia ca nu zidesc doar cu pietre de zadar! Multumiri infinite!

Lasă un răspuns