În doi

În doi nu simți a timpului povară
pe umeri cum se face tot mai grea
cum simte cel ce-n fiecare seară
e nevoit în lumea lui să stea

 

cu umbra-i și de vorbă, și la masă,
și tot cu ea să meargă la culcare…
În doi, ninsoarea parcă-i mai frumoasă-n
al iernii geam și-i mai strălucitoare

pentru că bucuria-mpărtășită
se înmulțește și-uneori dă peste
iar de-și găsește matca potrivită
orice mâhnire se-njumătățește…

Suntem făcuți să trecem prin furtuni
în doi, noi doi și să ne sprijinim
când prin abruptul vieții sau genuni
ne este dat a teamă să foșnim…

Aura Popa, 14.12.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns